Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU folyó, folyékony; cseppfolyós
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éthylfluide)
1. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil şi naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătăţirea calităţilor antidetonante ale benzinei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluide, lat. fluidus)
1. adj. (despre corpuri) care curge.
2. (despre circulaţia rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2).
3. s. n. corp lichid sau gazos care-şi modifică forma sub acţiunea unor forţe oricât de mici.
4. (fig.) suflu, impuls, curent; emanaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. fluidal)
1. (respre roci) cu aspect de fluid; care curge.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluidique)
1. referitor la fluide; caracteristic unui fluid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fluidifiant)
1. (substanţă) care micşorează viscozitatea unui fluid vâscos.
2. (medicament) care face secreţiile bronhice mai fluide.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)
1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)
1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérosolthérapie)
1. (med.) terapie care constă în administrarea de aerosoli pe căile respiratorii, în general pentru a administra medicamente care vor acționa local asupra căilor respiratorii, pentru a umidifica tractul respirator sau pentru a fluidifica secrețiile bronșice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)
1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajutage, ajoutage)
1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.