Dictionar

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
 

anemometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémométrie)

1. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc.
 

capilaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capillarité)

1. proprietate a fluidelor de a urca sau de a coborî în tuburi foarte subţiri.
 

conductă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konduct)

1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor.
2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice.
 

debitmetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débitmètre)

1. instrument de control, de măsură, de reglaj al debitului fluidelor.