Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boulet)
1. chişiţă (la cai); articulaţie a gleznei calului, între chişiţă şi osul fluierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jarret)
1. articulaţie a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă şi fluier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métacarpe)
1. porţiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp şi falange.
2. os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nome, gr. nomos)
1. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu şi alcătuit dintr-o invocaţie, o povestire mistică din viaţa acestuia şi o rugăciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sifflet)
1. fluier special cu care se dau diferite comenzi la bordul unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. signal)
1. semnal convenţional emis de un fluier, de o sirenă.