flux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flux, lat. fluxus)

1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val.
3. (fiz.) curent, mișcare de particule.
4. ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.
5. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic.
6. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă.
7. ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare.
8. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă).
9. pulbere folosită în sudura automată.

aflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)

1. deplasare a unui fluid în direcția unui sistem de colectare.
2. afluență (2).
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.

eflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efflux)

1. mișcare, scurgere a unei mase de fluid către exterior.

fluxant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluxant)

1. ulei special cu un bitum având punctul de topire înalt, mai puțin casant.

fluxionar, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (fluxiune + -ar, cf. fr. fluxionnaire)

1. (med.) care se referă la fluxiuni, care este supus fluxiunilor.

fluxiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fluxion, lat. fluxio)

1. concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi din cauza unei inflamații.
2. ~ periodică = boală de ochi la cai.
3. (var.) (înv.) flucție, (înv.) fluscie, (înv.) fluxie.

fluxmetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluxmètre)

1. instrument pentru măsurarea fluxului magnetic.

afluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)

1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux.
3. cantitate mare, abundență.

amplidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplidyne)

1. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.

anideație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anidéation)

1. dispariție totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.

avanplajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-plage)

1. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului.

bolometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolomètre)

1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.

bromomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bromomenorrhée)

1. (med.) miros anormal contractat de flux la sau înainte de ieșirea din uter; menstruație fetidă.