Dictionar

casoletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassolette)

1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii.
2. cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale.
3. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc.
 

disruptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disruptif)

1. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește.
 

flambant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flambant)

1. care flambează, arde făcând flăcări și producând lumină.
 

fumaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fumage)

1. tehnică în pictura suprarealistă prin trecerea unei flăcări peste unele porțiuni ale tabloului.
 

jet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. jet)

1. vână de fluid sau de flăcări care țâșnește cu presiune printr-un orificiu sau ajutaj.
 

napalm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. napalm)

1. amestec incendiar, obținut prin gelificarea combustibililor lichizi cu săruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc și alte materiale solubile, folosit în bombele incendiare, aruncătoare de flăcări etc.