Dictionar

foc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foc)

1. velă triunghiulară la prora unei nave, susținută de bompres.
 

contrafoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-feu)

1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.
 

foc verde

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. feu vert)

1. culoarea semaforului care indică că trecerea este autorizată.
2. (prin ext.) permisiunea, de a începe, de a întreprinde ceva; autorizație, acord.
3. (var.) (prin elipsă) verde.
 

focă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

1. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare.
 

focal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. focal)

1. (fiz.) care se referă la focarul lentilelor sau al oglinzilor.
2. distanță ~ă = distanță dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central și planul principal corespunzător.
 

focaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. focaliser)

1. a supune acțiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.
2. a concentra elemente diverse.
 

focalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. focaliza)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.
2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focusare.
3. operația de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar.
 

adaptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului.
 

afet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
 

afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
 

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
 

alocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocentrisme)

1. tendință de focalizare a interesului personal spre ceilalți, mai mult decât spre sine.
 

ambrazură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră.