Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)
1. înarmat.
2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.
3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.
4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.
5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.
6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armurier)
1. cel care fabrică, repară sau vinde arme (de foc).
2. (maistru militar) specialist în verificarea şi repararea armamentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quintessence)
1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer şi foc).
2. esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-o doctrină, într-o operă etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + calibra)
1. tr., refl. (despre o armă de foc) a-şi deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul ţevii.
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (pâs + -âi)
1. tr. a chema, a striga pisica.
2. intr. a emite un zgomot șuierător și surd; a fâsâi.
3. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise.
7. (var.) (reg.) a păsăi, (reg.) a pâsăi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (butoi + -aș)
1. diminutiv al lui butoi; butoi mic în care se pune vin sau alt lichid; (reg.) balercă.
2. (arme de foc) parte cilindrică rotativă formată din mai multe camere, fiecare cameră conținând un singur cartuș; cilindrul unui revolver.