Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foc)
1. velă triunghiulară la prora unei nave, susţinută de bompres.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-feu)
1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.
Parte de vorbire: loc. subst.
Origine: (cf. fr. feu vert)
1. culoarea semaforului care indică că trecerea este autorizată.
2. (prin ext.) permisiunea, de a începe, de a întreprinde ceva; autorizație, acord.
3. (var.) (prin elipsă) verde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)
1. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit şi cu picioarele înotătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. focal)
1. (fiz.) care se referă la focarul lentilelor sau al oglinzilor.
2. distanţă ~ă = distanţă dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central şi planul principal corespunzător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. focaliser)
1. a supune acţiunii de focalizare; a face să treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.
2. a concentra elemente diverse.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. focaliza)
1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.
2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mişcare; focalizaţie, focusare.
3. operaţia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)
1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)
1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)
1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)
1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasure)
1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.