Rezultate principale (Focalizație.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. focalisation)
1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizare.
2. (fizică) operația prin care un fascicul de lumină sau un fascicul de electroni se concentrează sau converge într-un punct.
Rezultate secundare (Focalizație.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. focaliza)
1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.
2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mişcare; focalizaţie, focusare.
3. operaţia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după germ. fokussieren)
1. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focalizare.
2. (fig.) concentrarea atenției asupra unui punct.