focar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. foyer)

1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc.
5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală.

focar de infecție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT locus infectionis
2. FR foyer d’infection
3. EN infection court; invasion court
4. DE Infektionsherd
5. RU очar инфекций
6. HU fertőző góc

focăriță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (focar + -iță)

1. bețișor de lemn sau carton acoperit la un capăt cu un produs inflamabil; chibrit.

afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.

anghină/angină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor.
2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii.

anofelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălți) care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli.

antisepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisepsie)

1. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism.

apolonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollonisch)

1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola și alte noțiuni, ca: diametri, axe, focare etc.

ardență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt.