înfocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înfoca)

1. acțiunea de a (se) înfoca.
2. (rar) ardere în foc a ceva; înfierbântare la foc.
3. (fig.) înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.

anghină/angină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor.
2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii.

antisepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisepsie)

1. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism.

apolonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollonisch)

1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola și alte noțiuni, ca: diametri, axe, focare etc.

ardență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt.

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.

astm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)

1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
5. (var.) asmă, astmă.