Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înfoca)
2. (rar) ardere în foc a ceva; înfierbântare la foc.
3. (fig.) înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angine, lat. angina)
1. inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi; angor.
2. ~ pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisepsie)
1. metodă de combatere a microbilor patogeni şi a focarelor de infecţie din organism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollonisch)
1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola şi alte noţiuni, ca: diametri, axe, focare etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ardent)
1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)
1. oprire a respiraţiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)
1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.