Dictionar

elf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. elfe, elf, germ. Elf)

1. (mit. scand.) divinitate a vântului, a apei şi a focului.
 

epolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. épauler)

1. aducere a armei în poziţia de ochire şi declanşare a focului.
2. execuţie a unui epolment (2).
3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte.
 
 

ignicol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ignicole, cf. lat. ignis „foc” + colere „a adora”)

1. adorator al focului; pirolatru.
 

ignicolor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ignicolore, lat. ignicolor)

1. (despre petale) de culoarea focului.
 

magism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. magisme)

1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.