Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnaval)
1. perioadă care precedă postul, în unele ţări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. club)
1. cerc pe lângă o întreprindere, o instituţie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activităţi cultural-educative, sport etc.
2. (în ţările capitaliste) asociaţie (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; localul însuşi.
3. (mar.) vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susţine marginea de întinsură a velelor triunghiulare numite focuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. Palilia)
1. serbări pastorale în Roma antică la 21 aprilie, ziua aniversării întemeierii cetăţii, cu care prilej păstorii dansau şi săreau, cu turmele lor, deasupra unor focuri de paie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. pirico)
1. referitor la foc, la ardere şi îndeosebi la focuri de artificii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rafale)
1. intensificare bruscă şi de scurtă durată a vântului.
2. serie continuă de focuri trase de o armă automată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. répétition, lat. repetitio)
1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc.
2. armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând.
3. activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert.
4. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte.