Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. feuilleter)
1. a răsfoi, a frunzări (o carte).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. feuilleton)
1. articol de ziar care tratează teme de actualitate și care se publică într-un spațiu anume rezervat.
2. fragment dintr-un roman de aventuri publicat într-un ziar sau într-o revistă.
3. parte a unui ziar unde se publică astfel de articole sau fragmente de roman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. feuilletonisme)
1. arta, ştiinţa foiletoanelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. feuilletoniste)
1. cel care, colaborând cu un ziar, scrie de obicei un foileton.
2. persoană care scrie un roman-foileton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (foileton + -istic/ă/)
1. adj. (scris) în genul foiletonului.
2. s. f. arta de a scrie foiletoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)
1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. columnist)
1. foiletonist; autor de editoriale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. feuilletonisme)
1. arta, ştiinţa foiletoanelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. feuilletoniste)
1. cel care, colaborând cu un ziar, scrie de obicei un foileton.
2. persoană care scrie un roman-foileton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (foileton + -istic/ă/)
1. adj. (scris) în genul foiletonului.
2. s. f. arta de a scrie foiletoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + foileton)
1. foileton de proporţii reduse; minifoileton.