Rezultate principale (Folclor,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. folklore)
1. totalitatea tradiţiilor, a obiceiurilor şi creaţiilor artistice populare ale unei ţări sau regiuni.
Rezultate secundare (Folclor,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. folklorique)
1. referitor la folclor, de folclor; folcloristic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folklorisme)
1. preocupare pentru folclor; tendinţă de a exagera elementul folcloric (în artă şi literatură).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. folkloriste)
1. specialist în folcloristică, știință care se ocupă cu studiul creației folclorice.
2. persoană care studiază folclorul, cercetător al tradiţiilor populare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. folkloristisch, /II/ germ. Folkloristik, rus. folkloristika)
1. adj. folcloric.
2. s. f. ştiinţă care se ocupă cu studiul creaţiei folclorice; folclor (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (folclor + -iza)
1. a da unei lucrări, unei compoziţii, unui dans caracter folcloric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (folcloriza + -ant)
1. care dă un caracter folcloric; care folclorizează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. blues)
1. cântec popular din folclorul negrilor americani, devenit piesă instrumentală (de jaz).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)
1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. conga)
1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare.
2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acţionată cu degetele şi cu palmele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.
2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.
3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.
4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.
5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).
6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)
1. contaminare.
2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.
3. (lingv.) încrucişare între două limbi.
4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.
5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démotechnographie)
1. tehnică a descrierii fenomenelor folclorice.