Dictionar

Rezultate principale (Folclor,):

Folclor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. folklore)

1. totalitatea tradiţiilor, a obiceiurilor şi creaţiilor artistice populare ale unei ţări sau regiuni.

2. folcloristică.


Rezultate secundare (Folclor,):

Folcloric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. folklorique)

1. referitor la folclor, de folclor; folcloristic.


Folclorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folklorisme)

1. preocupare pentru folclor; tendinţă de a exagera elementul folcloric (în artă şi literatură).


Folclorist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. folkloriste)

1. specialist în folcloristică, știință care se ocupă cu studiul creației folclorice.

2. persoană care studiază folclorul, cercetător al tradiţiilor populare.


Folcloristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. folkloristisch, /II/ germ. Folkloristik, rus. folkloristika)

1. adj. folcloric.

2. s. f. ştiinţă care se ocupă cu studiul creaţiei folclorice; folclor (2).


Folcloriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (folclor + -iza)

1. a da unei lucrări, unei compoziţii, unui dans caracter folcloric.


Folclorizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (folcloriza + -ant)

1. care un caracter folcloric; care folclorizează.


Blues

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. blues)

1. cântec popular din folclorul negrilor americani, devenit piesă instrumentală (de jaz).


Charleston

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)

1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.

2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.

3. croială specială de pantaloni.


Conga

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. conga)

1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare.

2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acţionată cu degetele şi cu palmele.


Contamina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)

1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.

2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.

3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.

4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.

5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).

6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.


Contaminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)

1. contaminare.

2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.

3. (lingv.) încrucişare între două limbi.

4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.

5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.


Demotehnografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démotechnographie)

1. tehnică a descrierii fenomenelor folclorice.