Parte de vorbire: s.
Origine: (port., sp. folia)
1. vechi dans portughez de carnaval, cu mişcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. piesă muzicală pentru variaţii instrumentale sau vocale.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défolier, lat. defoliare)
1. a face să cadă frunzele (înainte de vreme); a (se) desfrunzi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exfoliare, fr. exfolier)
1. a (se) desprinde în lame subţiri, a (se) coji.
2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foliacé, lat. foliaceus)
1. de natura frunzelor, ca o frunză.
2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Foliant)
1. carte de format mare, in-folio.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. foliaire)
1. (bot.) care aparține frunzei; referitor la frunze; foliaceu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR foliolaire
3. EN foliar; foliaceous; phyllaceous; phylloaceous
4. DE blattförmig; blattartig; blättrig
5. RU листовaтый; листовидный; листообрaзный
6. HU levélhez tartozó, levélszerű
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthérophyllie)
1. transformare teratologică a anterelor în petale sau în alte elemente foliacee.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défoliation)
1. căderea frunzelor, înainte de sezonul obișnuit; distrugerea frunzelor copacilor și a plantelor folosind defoliante; defoliere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diphyllus)
1. (bot.) purtând două frunze; bifoliat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ébène, lat. ebenus)
1. lemn furnizat în special de abanos, cunoscut pentru duritatea, luciul și culoarea sa neagră și folosit în principal la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative; abanos.
2. (bot.) ~ verde = lemn de culoare neagră omogenă sau cu nervuri gri, ce se obține din specia Diospyros crassifolia; abanos din Africa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exfoliatif)
1. care determină sau grăbeşte exfoliaţia.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (I. gr. philos „prieten, iubitor”; II. lat. filum „fir, filament”; III. gr. phylon „rasă, trib, rudă”; IV. gr. phyllon „frunză”)
1. I. „iubitor, afinitate, atracție”.
2. II. „filament, fir”.
4. IV. „frunză, foaie, foliaceu, foliar”.