Dictionar

Rezultate secundare (Foliaceu,):

Foliaceu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foliacé, lat. foliaceus)

1. de natura frunzelor, ca o frunză.

2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza.


Foliar; foliaceu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT foliaris; foliaceus

2. FR foliolaire

3. EN foliar; foliaceous; phyllaceous; phylloaceous

4. DE blattförmig; blattartig; blättrig

5. RU листовaтый; листовидный; листообрaзный

6. HU levélhez tartozó, levélszerű


FILO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (I. gr. philos „prieten, iubitor”; II. lat. filum „fir, filament”; III. gr. phylon „rasă, trib, rudă”; IV. gr. phyllon „frunză”)

1. I. „iubitor, afinitate, atracție”.

2. II. „filament, fir”.

3. III. „neam, specie, rasă”.

4. IV. „frunză, foaie, foliaceu, foliar”.


Filocarpic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phylocarpique)

1. (bot.) cu fruct foliaceu.


Foliar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. foliaire)

1. (bot.) care aparține frunzei; referitor la frunze; foliaceu.


Stipelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stipelle)

1. mic apendice membranos sau foliaceu, în perechi, la baza frunzelor; stipul.


Stipul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stipule, lat. stipula)

1. (bot.) apendice mic foliaceu situat la baza pețiolului unei frunze; stipelă.

2. (var.) stipulă.


Foliar; foliaceu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT foliaris; foliaceus

2. FR foliolaire

3. EN foliar; foliaceous; phyllaceous; phylloaceous

4. DE blattförmig; blattartig; blättrig

5. RU листовaтый; листовидный; листообрaзный

6. HU levélhez tartozó, levélszerű