folie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Folie, it. foglia)

1. foaie subțire de material plastic din care se fac pelerine, umbreluțe pentru ploaie etc.; foaie subțire din metal.

folie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. folie)

1. nebunie, demență.
2. (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate.

acetofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophane)

1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație.

defoliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défoliant)

1. (substanță) care servește pentru defoliere.

defoliație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défoliation)

1. căderea frunzelor, înainte de sezonul obișnuit; distrugerea frunzelor copacilor și a plantelor folosind defoliante; defoliere.
2. (var.) defoliațiune.

descuamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.
2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.
3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.
4. căderea scoarței în foi subțiri.
5. (var.) (înv.) descuamațiune.

duplex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

1. sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni.
2. mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături.
3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.
4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri.
5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.
6. apartament (de lux) pe două nivele.
7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.
8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru același caracter.

exfoliant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (cf. fr. exfoliant)

1. (produs cosmetic) care provoacă exfolierea pielii.