acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

bifoliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifolié)

1. (despre plante) cu două frunze; difil.
2. (despre plante) cu două foliole; bifioliolat.

bifoliolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifoliolé)

1. (despre frunze compuse) cu numai două foliole.

bipenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.

compus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (compune)

1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinație (3).

conjugat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conjugué)

1. unit, legat împreună.
2. nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ~e = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare.