Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. bridge)
1. joc de cărți de licitație și levată la care iau parte patru jucători, doi contra doi, și la care se folosesc 52 de cărți.
2. (jazz) partea centrală a unei teme.
3. (stomatologie) aparat dentar care formează o punte între doi dinți.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérémonial, lat. cacceremonialis)
1. adj. care ţine de ceremonie; ritual.
2. s. n. totalitatea formulelor şi a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. commensalisme)
1. (biol.) formă de convieţuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleaşi materii nutritive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservateur, lat. conservator)
1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. débarras)
1. încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (declina)
2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală.
3. clasă sau grupă de substantive care au aceleaşi forme de flexiune ori care folosesc aceleaşi mijloace de realizare a flexiunii.
4. (jur.) ~ de compentenţă = hotărâre prin care care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente.