Rezultate secundare (Folosință,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)
1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.
3. (var.) habitație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commodant, lat. commodatum)
1. (jur.) împrumut de folosinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. location, lat. locatio)
1. închiriere.
2. chirie plătită pentru un lucru luat în folosință.
3. taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
4. determinare a poziției unei nave în larg.
5. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program.
6. (jur.) contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mort-gage)
1. gaj în folosinţa creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obţinute.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., engl. routine)
1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată.
2. (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.
3. (inform.) set de instrucțiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, când operațiile sunt comune; (sub)program de folosință curentă sau repetitiv, care asigură o funcție bine definită.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + arenda)
1. a transmite cuiva folosinţa temporară a unui bun deţinut în arendă.