Dictionar

Rezultate secundare (Fondat):

Fondator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.

2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.

3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.

4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.


Biblic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biblique)

1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.

2. societate = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.


Carbonarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).


Cofondator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (co- + fondator)

1. persoană care a fondat ceva cu alții; fondator împreună cu altcineva.


Contractualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. contrattualista)

1. I. referitor la contractualism, doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul XVII, fondată pe principiul contractului social.

2. II. adept al contractualismului.


Cordelier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.

2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat şi Camille Desmoulins în timpul revoluţiei burgheze din Franţa, opus iacobinilor.


Cverulenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quérulence)

1. tendinţă patologică a cuiva spre revendicări nefondate, având convingerea de a fi nedreptăţit.

2. trăsăturile caracteristice ale unui subiect cverulent.