Rezultate secundare (Fondată):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biblique)
1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. contrattualista)
1. I. referitor la contractualism, doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul XVII, fondată pe principiul contractului social.
2. II. adept al contractualismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)
1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hussite)
1. I. privitor la husitism (mișcare religiosă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani).
2. II. adept al husitismului.
3. partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Jan Hus (1370- 1415).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. it. laburismo, engl. labourism)
1. mișcare politică engleză de inspirație socialistă nemarxistă, născută în 1906 și fondată pe o legătură strânsă între reprezentarea politică și cea sindicală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. mahométisme)
1. religie caracterizată printr-un monoteism sever, sau credința într-un singur Dumnezeu și creator al tuturor lucrurilor, fondată de profetul Mahomed și bazată pe Coran; mahometism, islamism.