Dictionar

Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.


Background

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susţine şi completează partea solistică, instrumentală sau vocală.

2. tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ.


Cavilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavillation, lat. cavillatio)

1. argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism.


Compact 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compact, lat. compactus)

1. îndesat, dens.

2. (despre fard) care reuneşte calităţile fondului de ten şi ale pudrei ce îl constituie.

3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.

4. (fig.) întunecat, întunecos.

5. (mat.) mulţime = mulţime care conţine punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.


Conţinut

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contenu)

1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient.

2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen.

3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2).

4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă.

5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar.

6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat.


Cosmetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.

2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.

3. adj. referitor la cosmetică.

4. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul.

5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale.

6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).