fonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonème)

1. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcția de a alcătui și de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia și aceluiași cuvânt.

arhifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiphonème)

1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme.

epifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphonème)

1. exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire.

fonematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phonématique)

1. adj. fonemic.
2. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele.

fonemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phonémique)

1. referitor la fonem; fonematic.

morfonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphonème)

1. fonem cu funcție morfologică.

alofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allophone)

1. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context.

apertură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.

arhifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiphonème)

1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme.

delabializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face să devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.
2. (antonim) a labializa.

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent.
6. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

fonematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phonématique)

1. adj. fonemic.
2. s. f. parte a fonologiei care studiază în special fonemele.