Dictionar

Fonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonographe)

1. aparat de înregistrare şi redare a sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic.


Filmfonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. film phonographe)

1. magnetofon cu care se reproduc benzile de dialog, zgomot şi muzică montate în sincron ale unui film.


Fonografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonographie)

1. înregistrare grafică a sunetelor.


Radiofonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. radiofonografo)

1. aparat de radio echipat cu un fonograf.


Doză 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dose)

1. cutie folosită la instalaţiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte şi ramificaţii.

2. aparat care produce un curent electric variabil sub acţiunea vibraţiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up.

3. (fot.) tanc (4).


Grafofon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. graphophone)

1. fonograf care reproduce, de pe un cilindru pe care a fost imprimată, muzică, vocea omenească etc.


Radiofonograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. radiofonografo)

1. aparat de radio echipat cu un fonograf.