Dictionar

cementită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cémentite)

1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor.
2. inflamație cronică a cementului dentar.
 

cubilou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubilot)

1. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei.
 

ferofosfor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrophosphore)

1. aliaj cu fosfor, ca adaos la turnarea fontelor cenușii.
 

ledeburită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ledeburit)

1. constituent structural al fontelor, un amestec mecanic de cementită și perlită.
 

modificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore)

1. adj. care modifică.
2. s. m. adaos la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii.
 

pudlaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. puddlage)

1. procedeu (învechit) de obținere a oțelului prin afinarea fontei cu oxigen; pudlare.