abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile.

schider

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Skidder)

1. troliu mecanic cu cabluri, în exploatările forestiere pentru scoaterea trunchiurilor de arbori din parchetul de exploatare.

silvicultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sylviculture)

1. știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor.
2. ramură a economiei forestiere.

silvoameliorații

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sylvo-améliorations)

1. ansamblu de lucrări menite să combată degradarea terenurilor forestiere.

silvotehnică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (silvo- + tehnică)

1. aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere.