Rezultate principale (Forja,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forger)
1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forge)
1. instalaţie simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării.
2. forjărie.
Rezultate secundare (Forja,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. forgeable)
Parte de vorbire: s.
Origine: (forjă + -erie)
1. atelier în care se forjează; forjă (2).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reforger)
1. a forja din nou; a repara prin forjare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corroyage)
1. prelucrare prin laminare sau forjare a unei bare metalice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. forgeable)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forge)
1. instalaţie simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării.
2. forjărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (forjă + -erie)
1. atelier în care se forjează; forjă (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forgeur)
1. muncitor care lucrează la forjă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passe, engl. pass)
1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing.
2. operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori.
3. înaintare către adversar, la scrimă.
4. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur.
5. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine.
6. stare, situație (trecătoare).
7. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează.