Dictionar

Rezultate principale (Forja,):

Forja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forger)

1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece.

2. (fig.) a făuri, a crea.


Forjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forge)

1. instalaţie simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării.

2. forjărie.


Rezultate secundare (Forja,):

Forjabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. forgeable)

1. care se poate forja.


Forjărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (forjă + -erie)

1. atelier în care se forjează; forjă (2).


Reforja

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reforger)

1. a forja din nou; a repara prin forjare.


Coroiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corroyage)

1. prelucrare prin laminare sau forjare a unei bare metalice.


Forjabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. forgeable)

1. care se poate forja.


Forjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forge)

1. instalaţie simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării.

2. forjărie.


Forjărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (forjă + -erie)

1. atelier în care se forjează; forjă (2).


Forjor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forgeur)

1. muncitor care lucrează la forjă.


Pasă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passe, engl. pass)

1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing.

2. operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori.

3. înaintare către adversar, la scrimă.

4. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur.

5. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine.

6. stare, situație (trecătoare).

7. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează.