-FORM

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -forme, cf. lat. forma „figură, imagine”)

1. „aspect, formă, înfățișare”.

acantiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthiforme)

1. cu aspect de ghimpe; aculeiform.

acariform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acariforme)

1. cu înfățișare de acarian.
2. al cărui aspect exterior amintește de cel al acarienilor.

acetabuliform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acetabuliformis, acetabulosus)

1. în formă de cupă sau de pocal, cu marginile slab curbate spre interior.

acetabuliform; caliciform; cupuliform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acetabuliformis; acetabulosus; caliciformis; cupuliformis; caliculatus
2. FR acetabuliforme; caliciforme; cupuliforme; forme de calice
3. EN acetabuliform; goblet-shaped; saucer-shaped; calycular; calyciform; cupular; cyathiform
4. DE becherförmig; napfförmig; schalenförmig; kelchig; kelchförmig; kelchartig
5. RU блюдчaтый; уксусницеобрaзный; плюсковидный; бокaльчaтый
6. HU serleg alakú, kehelyszerű, kupaszerű

acicular; aciculiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acicularis; aciculatus; aciculifer; aciculiformis
2. FR aciculaire; aciculé; aciculifère
3. EN acicular; needle-spaped; aciculate; sharp pointed
4. DE nadelförmig; nadelspitzig; spitzlaufend; nadelartig
5. RU иrловидный; иrольчaтый; иrлоносный
6. HU tűalakú, tűszerű, tűhegyű, szúrós

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.