Rezultate principale (Formaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formation, lat. formatio)
1. întocmire, organizare; constituire.
2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne.
3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv.
4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.).
Rezultate secundare (Formaţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + formaţie)
1. educaţie prin sine însuşi; autoformare.
2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformation, lat. conformatio)
1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanţe; constituţie (I, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déformation, lat. deformatio)
1. deformare.
2. ~ profesională = folosire mecanică, în viaţa de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
3. (tehn.) operaţie prin care se obţine o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeţei unui material.
4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. dezinformaţiia)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malformation)
1. viciu de conformaţie congenitală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acardie)
1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)
1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocéphalie)
1. malformaţie congenitală constând în ţuguierea craniului; oxicefalie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogenèse)
2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromacrie)
1. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor.