Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. decadere)
1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétial, lat. fetialis)
1. (la romani) preot şi magistrat dintr-un colegiu de 20 de membri, având funcţia de a împlini formalităţile juridice şi religioase referitoare la război.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalisme)
1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. liquider)
1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune).
2. a îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a unei situaţii juridice sau financiare.
3. (refl.) a-şi plăti datoriile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. procédure, lat. procedura)
1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura.
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate.