Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aritmo- + -grafie)
1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calembour)
1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiţi ca sens; parahreză.
2. problemă enigmistică bazată pe echivoc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conformisme)
1. disponibilitatea de a se conforma.
2. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică şi supunerea formală, docilă faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri.
3. (antonime) anticonformism, nonconformism, progresism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deriva)
1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. hermétiste)
1. scriitor adept al ermetismului, tendință artistică care favorizează cercetarea formală în detrimentul comunicării unui mesaj sau a unui sens.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formel, lat. formalis, engl. formal)
1. adj. referitor la formă, care ține de aparență.
2. (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat.
3. (despre concepte) care nu are referință externă.
4. formulat în termeni preciși, categorici.
5. făcut din formalism, de formă; superficial.
6. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme.
8. (inform.) gramatică ~ă = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală.