Dictionar

Rezultate principale (Formare):

Formare

Parte de vorbire: s.
Origine: (forma)

1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.

2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.

3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.

4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.

5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.


Rezultate secundare (Formare):

Biotransformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + transformare)

1. transformare metabolică.


Geneză; origine; formare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genesis; origo

2. FR genèse; formation; origine; naissance

3. EN origin; formation; birth; genesis

4. DE Genese; Entstehung; Ursprung; Geburt; werden

5. RU возникновение; rенез; происхождение

6. HU származás; eredés, születés; keletkezés


Informare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.

2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.

3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.


Preformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préformation)

1. operaţie de transformare a pieselor conice în pălării bărbăteşti cu calotă şi bor.


Reformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reforma)

1. acţiunea de a reforma.

2. transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice.


Transformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (transforma)

1. acțiunea de a (se) transforma.

2. (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.

3. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.

4. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Acetoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.


Acidamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Acronimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acronymie)

1. procedeu de formare a cuvintelor prin abrevieri.