Dictionar

Rezultate principale (Formare.):

Formare

Parte de vorbire: s.
Origine: (forma)

1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.

2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.

3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.

4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.

5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.


Rezultate secundare (Formare.):

Biotransformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + transformare, cf. fr. biotransformation, engl. biotransformation)

1. (biochimie) procesul prin care o substanță se transformă în altă substanță chimică în urma unei reacții chimice care are loc în organism; transformare metabolică.


Conformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (conforma)

1. acțiunea de a se conforma și rezultatul ei.

2. adaptare la noi condiții de viață, de muncă etc.

3. punere de acord cu o situație etc.

4. supunere la o dispoziție, lege, ordin etc.


Geneză; origine; formare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genesis; origo

2. FR genèse; formation; origine; naissance

3. EN origin; formation; birth; genesis

4. DE Genese; Entstehung; Ursprung; Geburt; werden

5. RU возникновение; rенез; происхождение

6. HU származás; eredés, születés; keletkezés


Informare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.

2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.

3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.


Preformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préformation)

1. operaţie de transformare a pieselor conice în pălării bărbăteşti cu calotă şi bor.


Reformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reforma)

1. acţiunea de a reforma.

2. transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Acetoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.


Acidamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.

2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.