Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bégard)
1. membru al societăţilor mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecţiunii evanghelice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claire-voie)
1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu şipci; planşeu din grinzi cu interspaţii.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărţite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decemvir, fr. décemvir)
1. fiecare dintre cei zece magistraţi romani care formau comisia ce urma să dea Romei un cod de legi în anul 451 a. Chr.
2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. praetorianus, fr. prétorien)
1. adj. care ţine de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldaţi care formau garda pretorului în vechea Romă şi, mai târziu, garda personală a împăraţilor romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. principe, lat. princeps)
1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman.
2. (pl.) nume dat soldaţilor veterani care formau a doua linie în formaţia de luptă a unei legiuni romane.
3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prytane, gr. prytanis, şef)
1. (ant.) primul magistrat în vechile cetăţi greceşti.
2. fiecare dintre delegaţii de trib care formau sfatul celor cinci sute la Atena.