Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beat)
1. /bit/ adj. inv. care aparţine beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffer)
1. (inform.) zonă de memorie centrală a unui ordinator, intermediar de stocaj pentru informaţiile transmise de la un organ la altul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)
1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compatible)
1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.
2. (despre o funcţie, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.
3. (mat.; despre un sistem de ecuaţii) care admite (aceleaşi) soluţii.
4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informaţiile fără intermediar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. crooner)
1. cântăreţ de local care colaborează cu formaţiile de jaz comerciale, interpretând melodiile la modă într-un stil dulceag, sentimental.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démultiplexer)
1. (inform.) a separa informaţiile sau căile de transmitere pentru a le orienta spre mai mulţi destinatari.