formație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formation, lat. formatio)

1. întocmire, organizare; constituire.
2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne.
3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv.
4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.).
5. pregătire într-un domeniu.

autoformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + formaţie)

1. educație prin sine însuși; autoformare.
2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.

conformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conformation, lat. conformatio)

1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2).

deformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.
2. ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
3. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material.
4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.

dezinformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.

informație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. information, lat. informatio)

1. știre, veste, comunicare.
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.

malformație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malformation)

1. viciu de conformație congenitală.

acardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformație embrionară constând în lipsa inimii.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.

acrocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocéphalie)

1. malformație congenitală constând în țuguierea craniului; oxicefalie.

acrogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogenèse)

1. formație apicală.
2. creștere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.

acromacrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromacrie)

1. deformație congenială prin alungire și subțiere a degetelor.