Dictionar

Rezultate secundare (Forme):

Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Anseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ansériformes)

1. ordin de păsări înotătoare palmipede cu gât lung şi picioare scurte: lebede, gâşte; lamelirostre.


Beloniforme

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. béloniformes)

1. (ihtiologie) ordin din clasa actinopterigienilor, pești osoși marini cu corpul alungit și cilindric, având ca tip zărganul; (și la sg.) pește care face parte din acest ordin.


Caprimulgiforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caprimulgiformes)

1. ordin de păsări: caprimulgul.


Caradriiforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charadriiformes)

1. ordin de păsări limicole, alergătoare, cu ciocul şi picioarele lungi.


Ciconiiforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciconiiformes)

1. ordin de păsări de talie mare, cu gât şi picioare lungi şi cioc mare, care trăiesc prin locuri mlăştinoase şi pe marginea apelor: barza, egreta, bâtlanul.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Absolvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.


Abstractiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)

1. care se formează prin abstracţie.

2. care servește la exprimarea abstracțiilor.

3. (caracterologie) care este capabil gândească abstract.


Acicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.

2. cu vârful rigid şi ascuţit.

3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.


Acordeon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.

2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.