Rezultate secundare (Forme):
Acipenseriforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)
1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.
Anseriforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ansériformes)
1. ordin de păsări înotătoare palmipede cu gât lung şi picioare scurte: lebede, gâşte; lamelirostre.
Beloniforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béloniformes)
1. pl. ordin din clasa actinopterigienilor, peşti osoşi marini cu corpul alungit şi cilindric: zăganul.
Caprimulgiforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caprimulgiformes)
1. ordin de păsări: caprimulgul.
Caradriiforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charadriiformes)
1. ordin de păsări limicole, alergătoare, cu ciocul şi picioarele lungi.
Ciconiiforme
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciconiiformes)
1. ordin de păsări de talie mare, cu gât şi picioare lungi şi cioc mare, care trăiesc prin locuri mlăştinoase şi pe marginea apelor: barza, egreta, bâtlanul.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Abdomen
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Absolvenţă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)
1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.
Abstractiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)
1. care se formează prin abstracţie.
2. care servește la exprimarea abstracțiilor.
3. (caracterologie) care este capabil să gândească abstract.
Acicular, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Acordeon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.