Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. formique)
1. acid ~ = acid corosiv care se găseşte în corpul furnicilor roşii şi în frunzele de urzică; acid metanoic; aldehidă ~ă = formaldehidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formicidés)
1. familie de insecte himenoptere: furnicile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bakélite)
1. răşină sintetică, al reacţiei de condensare dintre aldehida formică şi fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crêpe)
1. cauciuc natural, alb-gălbui şi translucid, obţinut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălţăminte.
2. ţesătură subţire de mătase sau de lână, cu faţa uşor încreţită.
3. bucată neagră dintr-o astfel de ţesătură purtată (la rever) în semn de doliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formaldéhyde)
1. produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea răşinilor sintetice, a coloranţilor, medicamentelor, ca dezinfectant etc; aldehidă formică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. formiate)
1. (chimie) sare sau ester produs prin combinarea acidului formic cu o bază, alcool sau fenol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méthanoïque)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rongalite)
1. derivat al aldehidei formice, reductor în vopsitorie şi în industria de medicamente şi contra intoxicaţiilor cu mercur.