OK
X
formular
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formulaire)
1.
imprimat
care
se
completează
în
vederea
întocmirii
unui
act.
2.
carte
cuprinzând
formule
uzuale
dintr-un
anumit
domeniu;
culegere
de
formule.
formularistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (formular + -istic/ă/)
1.
adj.
referitor
la
formularistică.
2.
s.
f.
activitatea
de
întocmire
a
formularelor.
antorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)
1.
procedeu
stilistic
constând
în
înlocuirea
unui
cuvânt
cu
altul,
considerat
mai
puternic
sau
mai
exact;
reformulare
mai
precisă,
mai
directă.
apoftegmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1.
formulare
aforistică
memorabilă;
maximă,
sentință,
adagiu.
asus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assus)
1.
partea
detașabilă
a
formularelor
dintr-un
chitanțier
etc.
blanchetă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Blankett)
1.
formular
tipărit
pentru
cecuri,
telegrame
etc.
coloană
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. colonne)
1.
stâlp
cilindric
de
piatră,
marmură
etc.
destinat
să
susțină
un
antablament.
2.
formație
cu
aspect
de
stâlp
apărută
în
peșteri
prin
unirea
unei
stalactite
cu
o
stalagmită.
3.
~
vertebrală
=
șira
spinării.
4.
parte
dintr-un
catarg
care
iese
deasupra
punții.
5.
masă
a
unui
fluid
care
ia
formă
cilindrică
atunci
când
este
închisă
într-un
tub
sau
când
țâșnește
cu
putere
dintr-o
conductă.
6.
secțiune
verticală
a
unei
pagini
tipărite
sau
manuscrise.
7.
rubrică
(într-un
formular,
într-un
registru
etc.).
8.
șir
vertical
de
cifre.
9.
denumire
a
mai
multor
aparate
în
chimie
și
în
industria
chimică,
dintr-o
manta
verticală,
cilindrică,
de
metal
etc.,
conținând
materiale
absorbante,
filtrante
etc.
10.
convoi
de
oameni,
animale,
vehicule,
nave,
care
merge
rânduit
în
șiruri
paralele
în
adâncime.
11.
~a
a
cincea
=
grup
de
trădători
în
slujba
dușmanului,
care
organizează
diversiuni,
acte
de
sabotaj
etc.
pentru
a
dezorganiza
spatele
frontului.
12.
(cinem.)
~
sonoră
=
ansamblu
de
sunete
care
însoțește
imaginile
unui
film.
concizie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concision, lat. concisio)
1.
calitate
de
a
fi
concis;
formulare
scurtă.