Rezultate principale (Formular):
Formular
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formulaire)
1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act.
2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule.
Rezultate secundare (Formular):
Formularistic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (formular + -istic/ă/)
1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.
Antorism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)
1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.
Apoftegmă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.
Asus
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assus)
1. partea detaşabilă a formularelor dintr-un chitanţier etc.
Blanchetă 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blankett)
1. formular tipărit pentru cecuri, telegrame etc.
Coloană
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Concizie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concision, lat. concisio)
1. calitate de a fi concis; formulare scurtă.