formular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formulaire)

1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act.
2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule.

formularistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (formular + -istic/ă/)

1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.

antorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)

1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.

apoftegmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)

1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu.

asus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assus)

1. partea detașabilă a formularelor dintr-un chitanțier etc.

blanchetă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blankett)

1. formular tipărit pentru cecuri, telegrame etc.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

concizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concision, lat. concisio)

1. calitate de a fi concis; formulare scurtă.