acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

aifilofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. aiphyllophytes)

1. plante formând păduri sempervirescente.

anihilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anihila)

1. acțiunea de a anihila.
2. (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

arhipelag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. arhipelagos)

1. grup de insule într-o mare sau într-un ocean, formând un tot.

bisector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bissecteur)

1. adj. care împarte în două părți egale.
2. plan ~ = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
3. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia.