fortificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fortification, lat. fortificatio)

1. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

barbacană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc.
2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.

bastidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastide)

1. mică lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificație.
2. oraș fortificat pentru apărarea unui stat seniorial sau a unui domeniu.

bastion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastion)

1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe.
2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid.

bretesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bretesse)

1. lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație.
2. nazal (II) mobil la coifuri.

cavalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor.