Dictionar

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
 

asimilator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. assimilateur)

1. (cel) care asimilează.
2. care urmărește asimilarea forțată a unui grup social sau național a culturii etc..
 

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.
 

buccinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buccinateur, lat. buccinator)

1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni.
2. nerv maxilar inferior.
 

contențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contention, lat. contentio)

1. dezbatere
2. ceartă, dispută.
3. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului.
4. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
5. procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale.
 

contorsiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contorsionner)

1. tr., refl. a face contorsiuni, crispații. (fig.) atitudine forțată, mișcări dezordonate.