forţa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. forcer, it. forzare)

1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva).
2. a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura.
3. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă.

forţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. force, it. forza)

1. putere fizică, tărie, vigoare.
2. tur de ~ = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; ~ de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.
3. energie morală.
4. aptitudine, capacitate.
5. ~e armate = armată, unități militare.
6. energie, putere naturală, element al naturii.
7. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.
8. ~ de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
9. putere de constrângere, violență.
10. caz de ~ majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări.

forţă; putere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vis
2. FR force
3. EN force
4. DE Kraft
5. RU силa
6. HU erő

forţaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forşage)

1. creştere a tracţiunii motoarelor turboreactoare pe o perioadă scurtă de timp.

forţamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. forcément, it. forzatamente)

1. printr-o consecință ineluctabilă; necesar, obligatoriu.
2. sub presiunea circumstanțelor externe.
3. prin forță, cu forța; forțat.

fortăreaţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. forteresse)

1. punct întărit cu fortificaţii şi dotat cu o garnizoană permanentă.
2. ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic.

forţat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (forţa)

1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.

idee-forță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (idee + forță, cf. fr. idée-force)

1. idee centrală a unui raționament; idee principală.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

acrobaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrobatie)

1. exerciţiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.

aderenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).