Dictionar

Rezultate secundare (Forță).):

Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Denişa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénicher)

1. a scoate (dintr-o nişă, din casă), a evacua, a da afară.

2. a forța pe cineva părăsească locul în care s-a ascuns.

3. a scoate pe cineva (cu forța) din locul pe care îl ocupă.

4. (fig.) a descoperi locul în care se ascunde o persoană sau un lucru; a dibui.


Electromotor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électromoteur)

1. adj. care poate produce curent electric.

2. tensiune (sau forţă) ~ oare = tensiune electrică la bornele unui generator, când circuitul exterior este deschis.

3. s. n. motor electric.


Predeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. prédéterminisme)

1. filosofie conform căreia toate evenimentele trecute, prezente și viitoare, au fost deja decise sau sunt deja cunoscute (de Dumnezeu, soartă sau altă forță), inclusiv acțiunile umane.

2. formă de fatalism care vede în fiecare eveniment mâna lui Dumnezeu și neputința omului.


împlinire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împlini)

1. acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.

2. umplere, completare (a unui gol, a unei lipse).

3. expirare a unui anumit termen.

4. îndeplinire, realizare, executare.

5. (învechit) încasare (cu forța) a unei datorii.

6. (anton.) neîmplinire.