Dictionar

fotoconductibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoconductibilité)

1. conductibilitate electrică a semiconductorilor care variază în funcție de iluminare; fotoconductivitate, fotoconducție.
 

fotoconductiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoconductif)

1. efect ~ = fotoconductibilitate; fotorezistiv.
 

fotoconductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. photoconductivité)

1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductibilitate; fotorezistivitate.
 

fotoconducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoconduction)

1. fotoconductibilitate.
 

xenografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xénographie)

1. procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar și obiectul tipărit.