Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photoélectrique)
1. (despre emisiunea de electroni din metale) provocat de incidența radiației luminoase.
2. efect ~ = emisiune de electroni de către metale sau semiconductori sub acțiunea luminii; celulă ~ă = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric; fotocelulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoélectricité)
1. fenomen datorită căruia un material emite electroni sub acţiunea luminii.
2. disciplină care studiază fenomenele fotoelectrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinédensigraphie)
1. metodă de investigaţie a inimii, a vaselor pulmonare şi a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcţie de densitatea unui fascicul de raze roentgen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. electrokymography)
1. metodă de înregistrare fotoelectrică a pulsaţiilor inimii şi a variaţiilor densităţii pulmonare, cu razele X.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrophotographie)
1. procedeu de obţinere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii.
2. copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocathode)
1. catod a cărui emisiune de electroni se face prin efect fotoelectric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocellule)